Am încredere în Dumnezeu, ca forţă divină, El mă călăuzeşte în tot ceea ce fac!
Azi am coborât în mine...
Și sunt sigură...nu-mi vine
Să mai ies de-aici , afară,
Unde frigul mă doboară!
O stâncă vreau să fiu,
La malul mării...
Să-ți umplu sufletul pustiu
Cu taina depărtării!
Iarna și-a pus cuvertura
Și a-ncremenit natura...
Gerul e așa năprasnic
Că te lupți cu el zadarnic,
În suflet ai o amintire
De prima voastră întâlnire
Iar inima mai tare-ți bate
Căci e iubirea ce-o străbate
Boboc de trandafir eu sunt,
La o fereastră-n casă,
Nu simt al iernii aspru vânt,
De frig, nici că îmi pasă!
Într-o dimineață
Am să mă trezesc pom...
Și în ziua aceea
Am să am muguri,
“ -Unde fugi așa, Raluca?“
“ -De ce ai în mână nuca?“
Întrebă azi o mămică
Pe fetița ei cea mică..
Douăsprezece ore-n ceas
Le duci zilnic, pas cu pas...
Ore petrecute ușor,
Ce au aripi într-un zbor,
Când gerul ne îndeamnă să ne-ascundem
În noi și-n tot ce credem că mai suntem
Ne cuibărim la focul amintirii
Și vrem să dăm frâu liber, iar, iubirii!
E sigur că doar timpul este
Cel ce transformă în poveste
Versuri cântate-n poezie
Precum și pe cel ce le scrie...