Zi de zi tot o rutină
Până într-o dimineaţă
Când s-a dat jos o cortină
Grea şi deasă ce-a fost ceaţă.
În fiecare primăvară-ncerc
Să nu mai fiu un punct din cerc
Să-mi văd de viaţa mea de om,
Să-mi pun în ceai un pic de rom.
Ca-n fiecare zi cu soare
Eu mă jucam cu fiecare.
Şi cum tu eşti pe lângă mine,
Normal, firesc, cum se cuvine,
Cât aş fi de obosită
şi pe lume cătrănită
când văd chipul de copil
mă cuprinde aşa subtil
Tu-ţi dai seama ce-ai făcut?
Cum în grabă s-a putut
Şi la spate tu mi-ai pus
Aripi largi, albe, când nu-s