Pe străzile călcând oraşul
se scurge noaptea ultimilor paşi
pierduţi de casele în care vetre ard
uitate-n praguri, adormite-n uşi.
Un giulgiu de mireasă!
…şi eu ţi-am amintit
de zborul umbrei
Mai bat frunze de toamnă peste valuri
un tact uitat de nopţi şi de lumină
cătând în umbre inocenta vină
a viselor ce-au adormit la geamuri.
Metamorfoza
M-ai schimbat pentru o frază
fără virgulă şi punct.
Vorbim de cicluri, roţi şi paranteze,
de parlamente, urlete, de spaţii,
crâmpeie filozofice şi dinastii.
Şi calul orb l-am potcovit
şi l-am scuipat şi l-am lovit,
l-am înjurat şi l-am legat
să degere;
Un fel de moto:
Moartea mă pândeşte, anii trec în goană
eu rămân bătrânul veşnic în prigoană
zorii se destramă-n cântecul soios
Dintr-o sămânţă iar un ou
Dintr-o găină ceva nou
Dintr-un război iar un erou
Dintr-un tranşeu înc-un cavou
Nu cred că am trăit atât
încât să-mi împlinesc dorinţa
de-a decreta un vis căzut
din somnul cu ştiinţa
Pui drumeţesc între ouă, ochi de cloşcă
amuţiţi în fire de paie şi păianjen;
ochi caută