când nu înťelegi sensul unor cuvinte
ori limbajul îți cade greu la stomac
citeste Nichita
citeste-l pe nerăsuflate
ca o icoană
mama îmi sfințeste privirea
mea durerosă alunecă
de-a lungul unui drum
ne mai trebuie un bazar gratuit
să le avem pe toate în poezia
care străbate
mintea celor ce păzesc
uneori mă simt mare poet
alteori umbra care fuge de soare
un nimic modelat
sub privirile voastre
sărutând podeaua
pe unde mama odată a păsit
gândul
se-asează obosit
cuvintele noastre
cuvântul meu neterminat
pe tablele lumii
cu forme
azi e despre tine iubito
soarele-n versuri zâmbeste
si parcă
tot cerul albastru
plictisit
as vrea un alt eu
pământul râde de mine
ca toate celelalte pământuri
ascunde-mă în tine
prin dimineți dezbrăcate de noapte
singura virgulă
care desparte
nu-mi lovi copilăria din amintire
mama gârbovită sub greutatea clipelor
ne poartă pe umeri