Primăvara a gătit
natura-n smaralde,
dalbe flori i-a dăruit,
înşirate-n salbe.
Alaltăieri, eram ieduţă...
săream să rup câte-o crenguţă
cu flori albe de salcâm,
apoi m-ascundeam în fân.
Aura şi Laura sunt a lui iubire, ochi căprui
umbriti de gene, zâmbet în privire...
Prima-i este soţioară, Laura - dragostea lor,
îi privesc şi mă încântă, fericirea-i un decor.
Când te-am văzut, erai kaki
din cap până-n picioare,
păr castaniu, irişi căprui,
plăcută asortare...
Pe luciul lacului glisează
frumoasă, dulce, libertină,
în voaluri fine - o codană -
o libelulă diafană …
Două lebede frumoase,
elegante, graţioase,
una albă, alta neagră,
patinau pe Balta Albă.
Orhideea albă-i floarea
ce-n buchete adunată,
spre altar poartă mireasa,
ca şi ea - imaculată...
Albaştri cum este cerul
sau ca marea schimbătoare,
uneori sunt ca azurul
ce-l priveşti departe-n zare.
Ochi albaştri de cicoare,
cu guriţa ca un mac,
Părul galben cum e grâul,
când de soare-i scăldat.
Într-o grădină-n Cişmigiu,
pe-o bancă spre estradă,
Stau dragul meu acum şi scriu
şi gândurile-mi zboară.