Antalia-i locul
spre care zburăm,
la-nceput de vară,
ca să ne bronzăm.
Ochii tăi, în neagra noapte,
mă priveau iscoditor,
un zâmbet, în colţul gurii,
te făcea fermecător.
Ochiul Domnului
Mai priveam spre cerul nopţii
plin de nori, întunecat,
Soarele a apus spre seară,
Luna-ncearcă să răsară,
Dar pentru a şasea oară,
În Secolul XXI,
Astăzi, marea-i ca safirul,
cu reflexe de topaz,
soarele discret răsare
şi-o sarută în extaz.
Corabia selenară
printre nori pluteşte
oare încotro se-ndreaptă,
și cine vâsleşte?
Se frâng copacii de furtună,
şi praful alb pluteşte-n zări,
cu geamăt scurt oftează vântul
şi lacrimi are bolta-n nori.
Doamne, nu ştiu ce-mi doresc,
dar de stau şi mă gândesc,
aş vrea multă sănătate,
că deja avem de toate.
Alexandru ş-al lui fiu
- Mihăiţă cel hazliu -
au plecat într-o vacanţă,
plini de importanţă.
Îmi doresc nespus
- tu să înţelegi
că te-am aşteptat
luni şi ani întregi.