când eram copii mici
ni se spunea de către cei vârstnici că toate vor fi cum trebuie
ni se spunea să nu fim îngrijoraţi
ne asigurau că nu sunt motive să ne temem
Alimentar, Watson, dragul meu, alimentar.
A spus scufundacul în mâl coţofenei, încet şi rar;
Dacă pliscul tău se va opri vreodată să-înfulece,
Tu vei muri, iar asta-i evident şi clar . . .
Când soldaţii yankei ajung la baricadă
Ioana D’Arc adresează fiecăruia o laudă.
Ea poartă azi armură din cap până-n picioare,
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ţine închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până-n amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Cu trandafirul după ureche, coniţa
A uitat să-şi tragă pe ea rochiţa.
Ei, la dracu’, mă scuzaţ’, în fine,
Dar aşa arată mult mai bine.
Totul e în mintea ta, spui tu, şi n-are
nimic de-a face cu fericirea. Venirea frigului,
venirea arşiţei, mintea are tot timpul din lume.
Luna e o călugăriţă (ea n-are soţ)
Care se plimbă prin chilia ei, crugul divin.
Puterea-i, e cea a oamenilor juraţi cerului,
A căror viaţă sfidează orice chin.
Vorbeşte cerşetorul (Ce mi-a spus Luna)
Tolstoi încă mai ară
Doi politicieni s-au întâlnit sub raza lunii pline.
Relaxarea chipurilor, gestica, păreau cam simulate.
Au aruncat o privire peste prerie.
Zâmbetele lor erau şi ele, parcă,-un pic trucate.