Un copil-copilă nu trebuie să fie foarte deştept-deşteaptă
Pentru a-nţelege că “mai târziu” înseamnă niciodată.
Trad. Petru Dimofte
“ Limbajul este un aspect diluat al materiei” – Iosif Brodski
Cu voia ta, Doamne,
fie ca toate să se-ntâmple mai puţin.
Chiar şi rotunjimea
Pământului, turteşte
Aceste lucruri – Charles Bukowski
aceste lucruri, de care suntem atașați atât de mult,
Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
„Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire...”
În liniştea nopţii de toamnă
Aud vocea mării în lagună,
În liniştea nopţii de toamnă
Parc-ar vrea să-mi spună:
Niciodată nu te-ncrede-n omul alb,
Niciodată nu ucide un evreu,
Niciodată nu semna un contract,
Nici nu închiria o strană să te rogi lui Dumnezeu.
La revedere, mânuţe delicate!
O, săpunele parfumate, rămas bun!
Mă îndrept spre ţinuturi îndepărtate
C-un echipaj de groază, puţintel nebun.
Dac-ai fi auzit măcar o dată, clar şi sălbatic, acel sunet de-alarmă,
Dacă i-ai fi văzut pe cei din cart fugind, cu chipuri galbene de spaimă,
Dac-ai fi auzit pleoscăitul apei şi scârţâitul curenţilor bărcii de salvare,
Atunci ai şti ce simte marinarul când coechipierul lui cade-n mare.
Am întrebat zebra,
Eşti neagră cu dungi albe
Sau albă cu dungi negre?
Iar zebra m-a întrebat la rândul ei: