Neînsemnat, plăpând,
uşor,
în ierburi nevăzută
trişcă,
Era chiparosul a obştei
mândrie,
coroana lui părea
un baldachin,
Cumplită-i soarta
şoimului bolnav!
Batjocura-l pândeşte
orişiunde;
Vom merge spre fierbintea, frenetica viaţă,
Spre sînul ei puternic, cioplit în dur bazalt,
Uitat să fie visul şi zborul lui înalt,
Uitată plăsmuirea cu aripe de ceaţă!
Nu se va mai vindeca în veci
genunchiul acesta julit al lunii
împiedicat cu raze reci
de mine
Când nu eram, bogat eram
acum viaţa tu mi-ai sărăcit-o cu o moarte
ce-mi pasă mie dacă mai vindeam sau cumpăram
la Maraton pe perşi pe fiecare-n parte.
Vă spun, n-aş mai putea să zic nicicând
vreo minciună,
dacă mi-ar fi furate, luate şi jefuite
toate amintirile.
Înlăuntrul meu coajă de var de ou,
stăteam pe întuneric
până când cineva a spart
coaja aceea
Să nu pui mâna pe înger
te sfătuiesc prieteneşte
el nu e de jumulit pentru perini
el se sfieşte
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.