Iubită, adorată, soție, soră, mamă,
Sau fiică, nepoțică - tu ești un univers
Și-n lipsa ta, știi bine că totul se destramă
E-un sentiment ce nu pot, să-l reproduc în vers.
Iubirea-i o culoare roșu-aprins,
Un sentiment sublim, de neînvins,
Ea crede, iartă și nădăjduiește
Coloane către infinit clădește.
Varza, poate fi deliciu, însă cere sacrificiu :
Tre’ s-o semeni, s-o repici, muncă multă, ce să zici-
Zi de zi s-o uzi că-i cald, altfel, frunzele îi cad,
S-o stropești pentru gângănii, pentru alte urâtănii!
Se-adună vremurile-asupra mea,
M-au nins, plouat și-n arșiță răscopt
Mă păsuiește încă oare vremea ?
Voi apuca decenii opt?!
Odă ţie, zâmbet larg, care ai lăsat cu sârg,
Ţara într-o sărăcie… glorioasă-a ta “domnie”!
După numai trei mandate, lăsaşi fabrici ruinate,
De pieţari la sold vândute… ce valori au fost pierdute!
Țâșnind tangent spre infinit,
În plan rămâne ferecată
Ca prințul –broască urgisit
Sau ca prințesa fermecată.
A-nceput de ieri să plouă și nu a mai încetat,
Eram obișnuiți cu rouă, dar obiceiul s-a stricat.
Și plouă, plouă, plouă, necontenit, de-aseară,
Creându-ni-se nouă, senzații reci, de gheară .
Cărare-abruptă este viața,
Pe-alocuri lină și pavată
De cei ce ne-au lăsat povața
Din chin și trudă câștigată.
Mi-e dor de tine și de mine,
Mi-e dor de nopțile-n pridvor
Când fiind alăturea știi bine
Ne ostoiam ultimul dor.
El Bucătar maestru, al cratiței principe
Pe focul blând, domol, minunea o-nfiripe:
Bucatele-s alese și pune-al său obraz
Papila gustativă s-o bage în extaz!