Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Pe nerăsuflate!
...
Primăvară. E primăvară-afară
Și libertatea noastră sau ce-o mai fi de ea
Luna pală ca o pată
...
Se lasă-a nopții grea cortină
Brodată cu stele aurii,
Parfum de speranță
...
Te rog primăvară, hai și aruncă-te-n luptă,
Alungă mirosul de moarte ce-a căzut pe pământ,
Fantoma unei lumi
...
O tempora, o mores! Strigau cândva străbunii,
Văzând cum mor pe rând morală și virtuți,
Dormi iubito, că afară e iarnă și noapte!
...
Dormi iubito, dormi, în această noapte
Albă de iarnă, albită de lună,
Lăsați-mi-L pe Dumnezeu în pace!
...
Vorbesc de Dumnezeu acum și cei bogați?!
Ce treabă or avea, că n-o duc deloc greu
Sonetul vremurilor noastre
...
Pe seama astei lumi, tu soartă te amuzi,
Într-un spectacol scris de linii între stele,
Taina
...
Când te trezești pe lume, nu știi de început,
Peste făptura-ți goală îți pui a lumii haină,
E liniște și pace în stână la români!
...
Oile-s în staul, cobani, stați liniștiți,
Niciuna dintre oi din staul n-o să iasă
Lumea lor
...
Vezi Asinor, că-n lumea asta-n care
Noi suntem fragili și-atât de materiali,