Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Asta va rămâne-n urmă
...
Și ce va rămâne-n urmă
Din omenirea, ca o turmă,
Lumina de la El
...
M-a întrebat un înger, pe când priveam spre cer:
La ce te uiți, creștine, la boltă că-i senină?
Tristețe de primăvară
...
S-a stins al primăverii vis,
S-a dus și cerul fără nori,
Întrebări de izolare
...
Un mugur mititel nu mai vrea să iasă,
Plăpând, ca vai de el, dă semne c-o să cadă
Florii
...
În ziua de Florii îmi culeg arvună,
Un ram din Lumina ce se naște,
O noapte lângă tine
...
Un înger ce doarme e chipul tău blând
În noaptea ce curge domol, către zori
Lumina din tine
...
Văzând lumea cum nu este
Suflet brăzdat adânc de vise
Chemarea vieții
...
E-așa lumină-afară de pare că e vie,
Și vântul înfășoară cu iz de primăvară
Chemarea primăverii
...
Câtă lumină-ți dărui astăzi prin ferestre,
Vino cu penelul, te rog frumos, maestre,
Tărâmul pierdut
...
Nu e de noi superbul Paradis,
În care nu dorim să prindem rădăcină,