Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Sonetul sfârșitului de iarnă
...
Înșelătoare iarnă, tu nu vrei să pleci
Stai undeva la pândă, nimeni să nu te vadă
...către mine
...
(Nu fi-voi pururi viu
Știința mă învață,
Vârsta
...
O vărstă, te asemeni, cu-o floare de cais
Nimeni asemeni ție nu este pe pământ,
Frumusețea clipei
...
Nu te opri o clipă, trăiește mai departe,
Cu fiecare clipă viața să-ți dezmierzi,
Luna noastră
...
Când văd pe cerul nopții-aceiași lună,
Acoperită uneori de nori,
Glasul din infinit
...
M-am rătăcit cândva, născându-mă aici,
În lumea cea bogată, cu uriași pitici
Firul vieții mele
...
De vrei să pleci vreodată
Fără a-mi da de știre,
Coloana vieții
...
Din piatră-ai scos sărutul,
în poartă-ai pus tăcutul
Nu plânge sfântă Românie!
...
Nu plânge sfântă Românie
Că nu mai suntem cum am fost
România, casa noastră
…
Jucați o țară-ntreagă în picioare,
Și-atât de multe vă despart de noi,