Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
Miracolul
...
Și a venit ziua de Crăciun,
Cu glasuri de copii cântând colinde,
Cuvânt înainte
...
De voi colinda pe un ocean înţărmurit
spre-un orizont pierdut ce mă atrage,
Încă un Crăciun
...
În stropi de dragoste și dor, suflet ud încetișor, adus din vise-n tainic zbor, cu stânci visând nori să străpungă, bătute de zăpezi și ploi, spre cer cu stele să ajungă, să ne sprijine pe noi.
Și brazi, popas de fulgi de nea, și-ascund de noi cetina verde, pitită sub zăpada grea, pădurea de-abia se mai vede.
Ai noștri tineri
...
Dacă-i vedeți pe tineri, înțoliți, cocheți,
Cu frizuri tembele, care mai de care,
Tic-tac
...
Și dacă azi pe frunte coroana vă străluce,
Că strălucirea-n lume vă mișcă azi pe voi,
Veni-va din nou primăvara
...
Și cu florile ei de salcâm,
Veni-va din nou primăvara,
Dulce et decorum est pro patria mori!
...
E-atâta nedreptate-acum la noi,
Și atât de multă hoție și minciună,
Să fiu sigur că avem o dată viitoare,
...
Ne-am regăsit după atâția ani
Care-au trecut dureros de goi,
Primăvara de sub pleoapă
...
Și noaptea curge, somnoroasă,
Se-ascunde într-un corn de lună,
Prima stea
...
Început de iarnă, început de ger,
Mici ochiuri de toamnă pe alocuri îngheață.