Povestea mea, iubiți menestreli, e ciudat de banală,
Ea s-a născut dintr-o primăvară de ieri
Și-o rătăcire a vântului pală!
1960
De ce, Doamne?!
Ce vină are neamul nostru de creștini,
că-atâți păgâni i-au îngroșat obrazul
Cerul
De-atâtea ori cerut-am îndurare
cerului, care-a rămas tăcut,
Mulțumesc
Și ai pus în mine acea sacră dorință,
de-a fi mereu mai bun decât cum sunt,
Orele astrale ale omenirii
(în onoarea lui Stefan Zweig)
-De nu Te-am fi ales spre răstignire
hHei, voi!
Hei voi, cei care ați ucis bizonii albi,
Fatalitate
Toate-n lume vin și pleacă,
timpul le este trecător,
La mormântul poetului
A plecat la ceruri un suflet de poet
să-și găsească-acolo nemurirea,
Drumul pașilor pierduți
În suflet porți tristețea anilor trecuți,
a anilor trecuți ce te-au rănit adânc,
Lună lună!
Să nu-mi iei ale mele gânduri cu a ta rază vicleană,
de-o privesc în somnu-i dulce auzind un geamăt scurt,
Unde-s românii?
Unde-s astăzi toți aceia ce ieri fixau hotarul țării,
când toată lumea asta largă ne voia încă mărunți,