Frumoasa doamnă tristă
Suie doamna-n dealuri
Au început frunzele să zboare
smulse de pe ramuri de un vânt zănatec,
s-a dus deja al verii dulce farmec,
s-a dus deja al verii dulce farmec,
Puiul
Când atinge vântul frumusețea ierbii,
pe cărări de munte în miez de primăvară,
Venus
O, Venus fără brațe, te-au scos din marea-adâncă
pe când nemărginirea îți era mormânt,
Tu mă priveai Asinor și-n ochii tăi verzi,
eu vedeam primăveri!
M-am visat din nou pe Tanis,
Dreptul la recurs
Ai rămas în mine atâția ani la rând,
cât eu te-am tot udat cu amintire,
Când anii s-or duce...
Când anii s-or duce și noi n-om mai fii
rămâne-or în astre câteva poezii,
Îngerul meu
A coborât un înger dintre nori,
cu ochi verzi și aripi din lumină,
Iartă-ne Doamne!
Veniți -napoi mesteceni, veniți –napoi stejari,
vă strigă disperată, sfârșită de durere,
Zădărnicie
Ne naștem spre moarte
și-o viață fugim