Acorduri, arpegii, armonii...
Orice-au voit din mine au facut:
-Sa stau cu anii mei pustii,
-Sa plang in orele tarzii, -
Eu sunt cu mine
În toate e pace.
Poezia e-n afara de omenire,
Departe
Duduia vesnic citeste ;
Stie clavirul, picteza
Si nopti de-a randul vegheaza,
Si poate, de-aceea slabeste.
Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Am tras sforile toamnei
și-am scris strâmb, pe ușă,
inventar
acum,
Ia vezi toanta de Mărie,
Ce gătită-i! Cum și-a dat
Pe obraz cu rumenie
Şi pe cap cu alifie:
Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni și nicicând umbrită.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu ești tu, iubito.
Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi.
Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar.
Orașul mic te fură-ncet
Cu ale lui tăcute strade,
Cu oameni proști, dar cumsecade,
Ce nici nu știu că sunt poet.
Pe carapacea broaștei țestoase
cad lacrimi.
Plângi… sau plouă?