- Azi m-am trezit zâmbind, nu-i o-ntâmplare,
Ce căutai prin visul meu? Te-ascult…
Mi-ai spus că ai venit pentru consult,
Durerea ta nu sufer-amânare.
- A mai căzut pe martie un fulg
Înveșmântat în strai de iarnă lungă,
Prin streșini amorțite și pe vulg
O lacrimă încearcă să disjungă
- Aș fi putut să dau în lături sarea
Din lacrima acelei dimineți,
Aș fi putut păstra în suflet marea,
Te-aș fi trăit mai mult ca-n alte vieți...
- Două pahare de cristal bătute cu smaralde,
Pline cu foc, anxietăţi... o să găsesc curajul,
Să le golesc încet, zâmbind, când zilele mai calde
O să revină,-ntr-un târziu, apoi îmi fac bagajul
- Un vis ciudat simt că-mi descalță noaptea
Și globurile de cristal se sparg
Ca stelele lovite de catarg,
La fel ca ieri și azi, în ziu-a șaptea,
- N-am fost regina nimănui, egală tuturora,
În palme sufletul ţi-am pus, pe tâmple aurora
Şi te-am visat atâtea vieţi că nu mă pot decide
În care te-am pierdut sau cum de m-au putut închide
zbor fără țintă
ca o lacrimă aurie
ca un strop din șampania sufletului tău
vărsată la cumpăna dintre ani
- Opt martie zâmbește din zăpadă
Cu ochii mari, parcă-s de ghiocel,
Mă uit atent și te găsesc în el,
Ai trupul verde crud, dulce naiadă.
Ieri te-am sunat,
erai ocupată,
cineva a rămas agățat de-o secundă
și ne sorbea destinele, inocent,
- Coboară iar din Făgăraș zăpada,
Sub un cojoc de ger se-ascunde marte,
Stau lângă foc vrând să-i dezleg șarada,
Dar primăvara mea e prea departe