Stele de mai
Eu nu mai pot trăi asemeni
Frumoaselor stele de mai
Iubindu-te pe tine prima oară
Azi am rămas un suflet pustiit!
Privirea peste ziduri îmi coboară
Iar lumea-mi pare un templu neclintit
Umbre
La geamul tău
De stele presărat,
Nu te cunosc
Te-am prins de mână,
Ce folos!
Ne mai iubim
Ne mai iubim şi încă ne mai doare,
O simt în paşii tăi ce se opresc,
Floare de cais
Am uitat cum miroase floarea de cais,
În plină dimineată,venind din paradis
Pentru Eminescu
Plânge codrul în tăcere
Lăcrimând în frunze vii,
Mai lasă-mă iarnă o vreme...
Mai lasă-mă iarnă o vreme,
În iubire nu e loc pentru tine!
Născuți din umbre
Spune-mi şi azi şi mâine la fel...
Vom cânta în neştire al iubirii refren!
Două făclii dintr-un slab felinar,
Te-am iubit
Te-am iubit ca pe ultima ploaie
Într-o zi de vară sărată,