criticul căscă prelung
semiplictisit
gura
patul lui erau prea aproape
cuvintele ţi se scurg
nemestecate
pe sâni
mai multe
când pleoapa muşcă
şi-mi lasă ochiul
sângerând întrebări
alt timp naște braţe întinse
unul albastru
altul albastru
primul cu o inimă mare
al doilea cu o inimă și mai mare
îmi șoptești muribundă
și atât de femeie
be a man
când sânii tăi încarcerați
stau spânzurat de o stea căzătoare
cerul gurii mi se umple de cer
lumea zâmbeşte nudă
cu sufletul pătat pe dos
mereu sunt uimit
de cum îţi poţi urca tu scările de-a-ndăratelea
mai repede
decât toate contemporanele planetare la un loc
el trăia într-un glob de sticlă
îşi punea întrebări încrucişate
şi privea în sine mult mai mult
decât spre univers
șchiopătez până la chiuvetă
aleatoriu
nu am nimic la picior
nici în inima goală
foamea aceasta salbatică
care îşi poartă blazonul
pe flamuri aurii
mă invadează