tu nici nu ştii
că îţi mângâi urmele din zăpadă
pe cele din nisipul fierbinte
că fiecare floare de măr
pe aici
lumea mai crede în Dumnezeu
îl aşteaptă la porţi
câţiva
pe nemurire
i-am pus şeaua
din piele de şarpe
şi scăriţe de măr
eşti incredibil de frumoasă
azi
când toate pietrele dorm
cu faţa în jos
mai las pe nimeni
în mine
cineva cu surâsul tău
caută fantomatic
am uitat că la tine e soare
că norii mi-au invadat doar mie
blând dar irevocabil
toate cerurile prin care m-ai purtat
are sânge de dinozaur
şi ochi cameleonici
iubitule
mi-ai spus în după amiaza
îmi vei rămâne repetent (din nou ) în această dragoste
spui uneori sufocată de fluturi roșii galbeni verzi
și nici o lege sentimentală nu îți va da drept de reexaminare
iubitule fugar absent al meu și al nimănui altcuiva
tu visezi cu ochii deschişi
făra să ştii că visurile tale
se aşează pe ramuri
pe poteci
te-am simţit mirosind a trădare
clocită
în mintea ta de o lună
chiar două