pe câmpia aridă
a sufletului
nori negri desenează
păsări schimonosite
nu mi-ai arătat niciodată
alunița ta de pe inimă
nici tatuajul cu numele meu
noroc că am dat peste
în noaptea asta
mi-a murit alt vis
eram vecini de galaxie
iar uneori
ca într-un ritual biblic
pe marginea patului
dimineaţa porneşte la manivelă
inima mea pe baterii
azi n-am chef să trăiesc
în mine îndoiala ta a crescut
un deal pietros prin pieptul meu
ai săpat o tranşee sub flamură galbenă
eşti incredibil de frumoasă
azi
când toate pietrele dorm
cu faţa în jos
te-ai apucat să vânezi stele
la început pentru că ne-au tăiat lumina
sau poate din curiozitatea ta infantilă
apoi din obișnuință
ne plimbăm de inimă
aşa cum ieri
ne-am plimbat de picior
şi cerul se coboară
strivind acoperişuri
şi cuşti de şobolan
când dăngănit de clopot
mi-eşti atât
de nebună iubito
ultima primă balerină de univers
încât doar umbra-ţi