-Să mai vii! Te aștept... Așa mi-ai spus ultima oară când m-ai condus până dincolo de poartă, aproape de fântână.
Privesc luna palidă, din sare și lacrimi și tresar la fiecare ritm al ei, doar de noi știut. E o cavalcadă de sunete a razelor, un fandango al chipului ei, statuie a[...]
Noaptea coborâse fără zgomot, ca o promisiune uitată. Orașul dormea pe jumătate, iar felinarele tremurau în ceață ca niște ochi stinși ce mai păstrau o urmă[...]
Ești scris în gândurile mele, ca un cântec ce invadează un anotimp în secvențe, încă trăiesc în tristeţea ta, într-o după-amiază la reflux, vasală a[...]
Soarele își croia drum prin perdelele îngălbenite, aruncând lumini palide peste mobilele vechi. În aer plutea un amestec de miros de lemn, hârtie veche și un vag[...]
Prima scrisoare a sosit într-o zi de miercuri, strecurată printre facturi și pliante publicitare, fără expeditor, fără vreun semn distinctiv care să o[...]
Noaptea este o mantie croită între bătăile inimii tale
Căldura din sobă stăpânea micul studio amplasat la capătul clădirii care adăpostea bucătăria și câteva cabinete medicale. Gabriel nici nu-și putea dori un[...]
Te-am iubit în clar de noapte,dar în inima ta era zi.Acolo răsăritul altei persoane era și apusul iubirii mele, într-un moment de lăcomie, aceea persoană avea să[...]
Lumea se va sfârși când îți voi vedea pentru ultima dată, zâmbetul, amurgul vieții mele, însuși Luceafărul ce mi-a decorat mie pânza vieții, când corpul[...]
Denia este fără nicio exagerare un orașel bijuterie, prins cam în mijlocul colierului de stațiuni de pe coasta Mediteranei și care se succed împrăștiate de la[...]
Actul de a scrie sau de a se dedica profesional scrierii i-a fost interzis multă vreme femeii, concepția fiind că rolul acesteia este legat de viața de familie, de[...]
Azi... e ziua morții mele. Zi de vară ploioasă, cu miros de trandafiri... Am fost prizonier în propriul trup, de parcă... corpul nu mi-a aparținut[...]
Trei tovarăși fârtați, așa și-au spus. Tustrei răpiți din leagăn, după cum auzise vorbindu-se în anii dintre cele două războaie mari care cotropiseră lumea[...]
Tudor Arghezi - cronică la moartea lui Alexandru Davila
lucrul în sine (ding an sich), această enigmă a sfinxului
Poate să vi se pară ciudat, puteți să nu mă credeți, dar atunci când vreau să cunosc cu adevărat un om, îl privesc ca atenție și încerc să-mi imaginez felul[...]
-Nu te-am vazut niciodata fara zambet - imi spuse intr-o zi un prieten pe un ton in care admiratia avea toate insusirile reprosului.
Ceea ce era pustiu era că ea mă chema cu brațe obosite și o chemam, de asemenea, pe celălalt mal, pe maluri despărțite de ape mari... și vrerea noastră era un[...]
Vântul dupăia în casă, repezind valuri de ninsoare aspră cu sunet stins, afundând casele și felinarul cu unghiul de lumină apropiat de zăpadă.