Cercurile lui Dante.
Pentru fiecare lipsă a virtuţii, răsplata vieţii de apoi,
pedeapsă e, într-o ferocitate de "nevoi",
Copacul fericirii.
Da, iubitul meu,
în micul nostru paradis,
Logica iubirii - răspunsul.
Iese cerul dintre ape, norii albi şi cenuşii
se adună peste luciul serilor târzii.
Aporia
Tainicele mele gânduri, din făptura ce o port,
îmi remodelează anii, cei trecuţi şi cei ce-aşteaptă
Frumoasă zi ce pleci
Frumoasă zi din raze de iubire,
uşor-uşor mi te aşezi pe lună
Cad valuri, în valuri ninsori în februar
Suflă-n păduri un vânt mai hoinar,
îşi piaptănă iarna troienele grele
Noaptea
E noaptea peste care va ninge cu sclipiri.
Curând, obloane verzi vor zăvorî ferestre,
Cartea nopților albastre.
Prezent continuu
Ochi pierduţi în culoarea ultimei lacrimi
Parcă dincolo de pleoape, ochii plâng,
ziua-mi pleacă legănată de un mers nătâng,
Drumuri spre oriunde
Nu avem unde să mergem, în afară de oriunde,
când dincolo de orizont, altă lume se ascunde,