Fiorul
În noaptea-n care-un cer de stele,
deasupra bolta stă s-aprindă,
Sărută-mi dragostea din şoapte!
Sărută-mă lângă oglindă,
să văd iubirea dintre noi,
Acelaşi firicel
La casa veche cu obloane-albastre,
muşcate roşii, ca inimile noastre,
Eterna alee
Cuvinte răsar peste luciul de apă,
din inimi, doar şoapte cuminţi,
Pendul e luna
Pendul e luna-n miez de noapte
în lanţ de stele agăţată,
Făcând cu stele legăminte
Mă vezi frumoasă-aşa cum sunt,
Poveste nouă.
Singură şi tristă luna mă găseşte,
cu ochii mai verzi decât frunza,
Gânduri
E frumos în mintea mea şi plin de tine,
sunt gânduri ce plutesc nebune peste zări,
Vis de maci
Se-ncarcă cerul verii cu nori din roşul florii,
Mai mult de-atât!
Nu-mi aduceam aminte de zâmbetul curat,
de nu-ţi vedeam făptura de înger într-un pântec,