Noaptea
E noaptea peste care va ninge cu sclipiri.
Curând, obloane verzi vor zăvorî ferestre,
Cartea nopților albastre.
Prezent continuu
Ochi pierduţi în culoarea ultimei lacrimi
Parcă dincolo de pleoape, ochii plâng,
ziua-mi pleacă legănată de un mers nătâng,
Drumuri spre oriunde
Nu avem unde să mergem, în afară de oriunde,
când dincolo de orizont, altă lume se ascunde,
Din razele de soare
Mă întreb, dacă m-adoarme marea,
pe margini de nisip, de valuri mângâiate,
Ferestra-i deschisă spre vise de-april
Am pleoapa lipită de noianul de vise,
privirile-mi cântā-ntr-un ritm de amor,
Dincolo de-apus
Dincolo de-apus e lumea altor gânduri,
e locul unde îngeri altare își clădesc
Cărarea nopții
La-nceputul nopţii albe, printre frunzele-adormite,
ultima ce-aluneca să dispară jos în vale,
Cântecul frunzei.
În lumea sufletului meu, frunza-i o vioară,
măceşul naşte floarea, moale ca satinul,
Pe aripi mă dezmierzi.
Dintotdeauna mi-am dorit să zbor,
să mă înalţ zâmbind pe raze nevăzute,