În povești despre ploi fără nume
A plouat peste frunze.
Noaptea rece îngheață,
Lunec, lunec
În noaptea în care luna, mă va ajuta să fiu
călător pe ape line, fără valuri, fără ceață,
Prin ochii tăi
Prin ochii tăi, prin mintea ta,
de parcă-n gând ai modela
Floarea mov a vârstei mele
Astă vară, când rugam toate ploile să vină,
parcă norii dispăreau și, cu glas domol șopteam:
Împăcare
Nu v-am spus că nu vreau aur și nici miere pusă vorbei?
Vreau doar liniștea și pacea fericirii de moment,
Pe lună într-un zbor
Peste un vârf de piatră, apusul lin de soare
și peste aspre cremeni,răzleţele zăpezi.
Cad frunze de aur
Când inima bate, cad frunze de-arţar,
când toamna-i acasă, cad frunze-n brumar,
Din tine desprins
Ai scris în inima mea,
cu roșu aprins,
Cămăși de in, răcorii.
Stele-n cer,
parcă dansează
În toamna asta veche
În toamna asta veche,
iubirea se trezeşte