Însetat,
Timid,
Sfios,
Am intrat în barul
Fulgerul își ascute tăișul
În norii sălbatici de humă,
Vântul răvășește frunzișul,
Tună și plouă cu spumă !
O veste aleargă ca fulgerul în nori,
Pe unde, la radio, pe fulg de ninsori,
Au sosit minerii din Lupenii de Jii,
Blânzi ca niște zmei, îs numa’ vreo cinci mii,
După vara din Eden, ai rămas pustiită,
De iubire și îngeri, te-ai crezut părăsită,
Ai rămas doar cu toamna, egoistă și gravă
Ce îți plouă tristețe, pogorâtă din slavă.
Satanica ură se înalță în voi
Ca lava de foc ce își caută calea,
Țâșnind din adâncuri, vărsând peste lume
Durerea atroce, pustia și jalea.
Încet și grav, ne scurgem din clepsidră,
Secundele nu vor să să mai adoarmă,
Timpul ne este mistuit de marea hidră
A universului, ce-i veșnic în alarmă.
Stelele au obosit,
Adormind
Pe patul de puf
Ce acoperă
Aleargă vântul, aleargă
Risipind flori de mălin
Maculate-n sânge proaspăt
De studenți crescuți în chin.
M-am îmbrăcat în tainica
Vrajă a nopții,
Mi-am despletit norii
Ce-mi curgeau răzleți
( Acum o săptămână, ne prelingeam spre lună,
Dar noaptea ce-a trecut, ne-a preschimbat în lut ! )