[I]
Saracă Țară-de-Sus,
Toată faima ți s-a dus!
Codru-i alb și frunza-i neagră.
A lui mii de rămurele
De zăpadă îi sunt grele,
Vântul trece doar prin ele,
[II]
„Bună vreme, baci bătrân,
Împăratu nost' stăpân
Crește iarba, mări, iară,
Bătută de vânt de vară
Unde mi-i pădurea rară.
Dar în iarba cea frumoasă
Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri
N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri,
Din cerurile-albastre
Luceferi se desfac,
Zâmbind iubirii noastre
Şi undele pe lac.
Dintre sute de catarge
Care lasă malurile,
Câte oare le vor sparge
Vânturile, valurile?
Stai deasupră-mi, ochi de întuneric,
Cu putere mă pătrunde-acu
Serioasă, blândă, visătoare,
Când aduce blonda Liză
Socoteala unei vedre,
Universul cristaliză
Hexacontetraedre!
Ce copil vioi e Mimi, ce drăguțu-i...
Mătușică,