Disprețul pentru tot
ceea ce văd și aud.
Apoi această barbarie stilistică:
Cândva, suind un clin fierbinte
zării o fată înainte.
Galbena zbatere-n pleoape,
Mai regină decât floarea,
doar femeia poate fi.
Mai adâncă decât marea
doar femeia poate fi.
Pace înseamnă:
să nu-mi fie teamă,
să nu mă pândească
Iar au început zăpezile să se surpe.
Spartă e pădurea! Cerul spart e!
Nu mă lăsa în prada căderilor curbe,
în zarva aceasta de martie.
Sunt cel mai frumos bărbat din nord
cu ochii triști de-atâta spălăcit albastru
— păduri de bălți —
Sunt cel mai frumos bărbat din nord
Roagă-te pentru noi
învie tulpinile noastre
uitate simbrie unui trup rătăcit
și fă-le gând
Cu cât se-apropie clipa de plăcere,
Cu-atât sosirea ei vrem să se-amâne…
Căci chiar și cea mai mică-ntârziere
E-un plus de timp ce nouă ne rămâne.
Din huma grea de germeni
Se’nalță rodu’n muguri…
Prin arbori urcă seva
Sub cerul ars pe ruguri…
Nu am nici pietre, nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,