A devenit pământul prea uscat
De când cu toții au plecat de-acasă,
Doi ochi bătrâni de dor s-au izolat
Și pâinea nu mai e așa pufoasă.
« Ionutz21 »
Iubirea-i dorul care mă trezește
Dintr-un coșmar în care nu e lege
Dar chipul meu e trist precum un rege,
Care și-abandonează întristat poporul.
« Ionutz21 »
Pământu-i roditor oricâtă vreme
Pe el curg lacrimi sfinte de părinte
Doi ochi pustii încătușați de vreme,
Tânjesc la clipa dulce dinainte.
« Ionutz21 »
Cobori Emine!
Autor Rotariu Dorel
Voi, genii, ”ce cu umbra, pământul îl sfințiți”,
« dorurot »
Hei, faceţi linişte !
aş vrea
să ascult fluturii
visând,
« Ursu Marian Florentin »
Moartea trăia, dând în mine năvală.
M-au făcut idiot, că n-am ținut-o afară.
Viața murea, greoi, urlând peste nămeți,
Muream și trăiam. Cel mai sterp dintre drepți.
« Gratian »
prin viață
cărări se așterneau sub pași,
seninul umbrea clipele
ce tot înălțau
« Aurelius Belei »
Așteptăm să plouă de prea multă vreme...
Ar trebui să plecăm...pe cealaltă lume!
Seceta prelungită ne- a ars din grâne
Și vântul nu- încetează să ne îngâne.
« Ina M. »
Trei guguştuci executau un mers pe sârmă.
Atenţi la paşi, primii n-au observat că-n urmă,
Al treilea i-a lăsat după un timp, discret,
Fără să poarte cel mai mic regret.
« Mihai Manolescu »
Detașat din cale-afară de persoanele din jur;
Lumea fiind prea neclară, nu doresc să o conjur;
Și-mi impun, ură fără de cusur,
Cu o conotație clară, naufragiu chiar obscur;
« Ucio »