Bătrâni din
copilărie...
Povești cu strigoi și haiduci.
« Petru Dincă »
poetul este o combinație de albastru și verde
astfel și-a început discursul un manuscris
solemnitatea i s-a topit când spectrele din sală s-au uitat lung la el
« Adina Speranta »
Brotacul verde Oaca Na,
Privea de sus, din lăstăriș,
Mai pe direct, mai pe furiș,
Broscuța goală ce era
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Nu știe nimeni cum a apărut
Acolo-n parc, aproape de-o alee
Pierdută printre flori de azalee,
Iar autorul e necunoscut.
« Daniel Vișan-Dimitriu »
Dimineața a dat buzna în dormitor, afară, virușii se năpustesc peste oameni. Nepăsătoare, păsările ciripesc, pentru ele viața merge la fel, cu pași repezi. Citeam despre trăsăturile modernismului în seara de dinainte. Cum să schimb ceva în viața mea? Dacă despoi fiecare zi, ajung la același substrat: trăiesc albastru. Și doar tu știi ce înseamnă albastru. Zâmbesc și zâmbești.
niciodată gri
cerul de primăvară -
« Adina Speranta »
Cum fremătam de teamă dar și de bucurie,
Prunci înfrățiți cu jocul, ce foiletam cartea,
Din poze, desert dulce, ne-a fost bogată partea,
Dar slovele... enigmă și dragoste târzie!...
« dorurot »
femeia uitase să trăiască nimicurile
de zi cu zi
sau poate nu voia să mai mimeze fericirea
« Adina Speranta »
femeia înșelătoare cu brațe de iederă
aștepta răbdătoare în spatele ușii
pe drum treceau bacantele în grupuri
cu voaluri subțiri fluturând pe trupuri
« Adina Speranta »
E-aşa de scumpã ziua
Când ştii s-o preţuieşti,
Când ştii cã tu cu dânsa
Nu te mai întâlneşti!
« Cristi Dobrei »
Noaptea nu răspunde firelor de iarbă
Când întreabă-n șoaptă: “Fluturii când vin?
Pot, prin lumea noastră, în privirea oarbă,
Să le-apară file scrise în destin?”
« Daniel Vișan-Dimitriu »