La amiază
Viața se zbate între vis și realitate
Luminile ies din ape
Și-mpodobesc lumea cu fluturi
Am văzut aproape toată lumea
M-am scăldat odată cu luna
Acum stau cuminte în casa mea
Beau vin și-mi adun banii rătăciți
Destul cu dictatura și cu vederile obscure,
Oamenii vor bunăstare și voie bună,
Visuri înflorite și revendicări bogate în dorinți.
Amalgamarea pornirilor inflaționiste și propășirea,
Ai grijă, dimineața
Nu lasă urme,
Te găsește fulgerul
Și te fulgeră.
Astăzi este ziua mea de naștere.
Ninge ca de obicei
În lume și pe anii mei,
Atâția au ajuns înaintea mea!
Cărărui de soare
Spre mine din zare
Vin fără-ncetare,
Să mă urc oare?
Ce au fariseii cu numele meu, Doamne,
Îl lovesc de sângerează,
Îi lipesc când o etichetă, când alta
Și-l scot afară din lumină.
Câteodată,
Surâsul nu-i decât un geamăt
Ce nu se-aude.
Câteodată,
Când m-am născut
N-a murit nici un om.
A fost la începutul postului mare,
Ziua cea mai curată din an.
Vântul curge spre câmpie
Transparent şi uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate ţarinile dorm.