Observ cu interes
Cum se luptă instinctul vieţii
Cu geniul morţii.
Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Un vis tulburător, cumplit,
M-a fermecat și m-a-ngrozit.
Mai văd frânturi din visul meu
Iar inima-mi se zbate greu.
Ţi-aş spune ceva
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Vino , sa mai spunem despre arte
Si sa ne iubim conspirativ,
In manej de substantive moarte
Vino, sa te cert fara motiv.
La sărbătoarea florilor de măr,
când drumul cere pașii să se-aștearnă,
acum ne despărțim într-adevăr
precum ne promisesem astă iarnă.
Sunt ultimul poet cu satu-n glas,
Podeţ umil de scânduri în cântare,
Fac liturghia mea de bun rămas,
Mestecenii cădelniţând frunzare.
Ce mai faci? Ce mai spui?
Unde eşti? Mai exişti?
Ochii mei sunt nebuni
După ochii tăi trişti.
Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin și pentru tine
Mai am în sân trei pumni de aur.
De demult s-a-ntîmplat, de demult…
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee ;