Prezența luminoasă înțeapă retina
Tăvălită în stelare volute
Trece fragedă
Dusă de mâini de melodii dragi
pentru amintirea Evelinei
Lanț de violete sau cuvinte
Trece fantoma principesei otrăvite cu oleandru
Principesa a murit de parfum
Principesa e ca un măr domnesc
Parfumul era un hamac pentru somnul ei
În acest fragment de primăvară precoce
Sufletul tău cunoaște borangicul liniștii
Doar lângă jucăria vie
Miracol zmuls din măruntaiele trudite
Glasul eșarfă luminoasă în jurul meu
Căldura brațelor aburește voalul mânicilor
Privirea limpede
Rouă glăsuitoare
Vă chem la bucuria
Marilor Frumuseți.
Vor lipsi prea multe vieți:
Nu-i o surpriză.
La tropice te plimbi învăluită în liane
Carnea piciorului tău imprimă pe nisip icoane
Idol în carne cioplit îți dărui cunună
Din vanilii: fruct cilindric de culoare brună.
Nedumerirea traistă
Inima împotmolită în tumultul zăpăcelilor
Plecărilor definitive
Și din prundișul vorbelor potecă zgrunțuroasă
„Ce frumoși suntem!" - spuneam.
„Ce frumoși suntem!” spuneai.
Iar tu cântai pe inima mea ca pe o liră.
Iar eu cântam din părul tău ca dintr-o harfă.
Cum se frământă peisajul de parcă ar vrea să moară
un deal de oboseală cade în genunchi
și gâfâie cu carnea plesnită în fâșii
și pute de sudoare.