Mai de preț decât lumea și tot ce-i în ea - ești tu pentru mine.
Mai de preț decât suflet și ochi de-i ceva - ești tu pentru mine.
Și dacă nimic nu-i mai scump decât viața,
mai scumpă de sute de ori decât ea - ești tu pentru mine.
vezi râurile aplecate lângă inima
ca o stalactită în peştera vorbei?
te ştiu barza venită ca o primăvară
N-am să pot în viaţă să mai uit vreodată
Noaptea ceea clară, munţii depărtaţi,
Luna grijulie şedea aplecată
Şi stropea cu raze pomii-nsetoşaţi.
să vie zăpada porumbeilor
să-mi mângâie tristeţea
să vie pădurea în genunchi să-mi cânte
neliniştea plopilor înalţi ca prietenii mei
Bătrânul pictor, pus să lumineze
Locaşul nou cum altele nu sunt,
Amestecă lumini ce să vieze
Şi după ce va odihni-n pământ.
lelia
ţi-aduci aminte cum striga pădurea după noi?
ţi-aduci aminte zborul de lampă al cocorilor?
ţi-aduci aminte când scuturai perinile de vise?
O fată-naltă, numai veselie,
Cu lanuri mari de grâne şi de foc
Umblă-mbrăcată-n fote lungi şi iie,
C-un curcubeu de bete pe mijloc.
dar pentru că nu voi mai veni spre aurul cetăţii
ştiu că vor creşte în mine bălăriile tăcerii
ştiu că va cădea tencuiala din inimă ca după o ruină
dar am iubit ora aceasta
De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil,măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.
Am fost o clipă obosit, şi-atunci
Pe drumuri de oraşe şi de sate
Mi s-a părut c-aud cum ne găsesc
Greşelile lui Panait Istrate.