De știi tu că faci doar bine,
Ce să te îndrume altul?
Divinul te întreține,
Păstrează-ți în toate calmul!
Când Divinul ne iubește,
Nimeni nu ne umilește!
Când Divinul e cu tine,
Lucrurile merg spre bine!
Merg băieții pe la fete
Cu parfum să le stropească,
Beau rachiu, nu să se-mbete,
Ci să stea să mai vorbească.
Frumusețile vieții trecătoare
Doar în clipa morții le vom estima,
A Divinului iubire cea mare,
O vom înțelege și o vom stima!
Frumoși sunt pașii-n zori de zi,
Prin munții de aramă,
Înainte de a ne trezi,
Poienile te cheamă.
Să fii mânios cu tine
Și milostiv cu alții,
Dacă-n viață faci doar bine,
Vei întrece toți bogații!
În limbajul iubirii,
Ascult vocea naturii,
Totul pare atât de frumos!
Rătăcesc prin visele-mi senine
Ce izvorăsc din adâncul sufletului meu,
Nu-ți fie frică de viață străine,
Iubire, compasiune, iertare-este Dumnezeu!
Sunt aproape de Eminescu
Stau chiar sub teiul lui preferat,
Lângă Ciprian Porumbescu,
Într-un noiembrie pe-nserat!
Atât de frumoase sunt visele senine
Ce izvoresc din adâncul sufletului meu,
Mirifice cuvinte ce nu îmi sunt străine,
Iubire, compasiune, iertare, Dumnezeu!