Pornesc spre pădure și întâlnesc o floare,
E gingașă, suavă, frumos mirositoare,
Bunul Dumnezeu multe minuni mai face,
Dar omului nimic nu-i place!
Sorbind vraja naturii, mă aflu pe-o creastă,
În zorii zilei, prin pădurea măiastră,
Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare,
Admirând creația divină în floare!
Fetița mea e o furtună
Când timpul este prea ploios,
Când norii negri de adună,
N-o ajută un glas duios.
Cânta pe vremuri o fanfară
Cânta pe vremuri o fanfară
În filegoria rotundă,
ARTANGEL
QUEEN OF THE NATURE AND HER CHILDREN
Îngeraş, tu ai aripioare,
Să vii la mine să mă protejezi!
Un buchet de lăcrămioare,
Va fi darul meu, când vii să mă vezi!
Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut,
Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă,
Mi-e frică să te privesc în ochi,
Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă,
Din ambrozia cuvintelor tale,
Savurez vraja extazului divin.
Culegând ale strofelor petale,
Eminescului-Luceafăr… mă închin!