Inocența și iubirea,
Ne va salva acest Pământ,
Fericită omenirea,
Va trăi la recensământ...
Dacă știam că viața nu-i o floare parfumată,
Te-aș fi iubit, de cum te-am zărit, de prima dată.
Nu știam că viața-i plină de amarnice suspine,
Iubind intens Divinul, El ne va susține!
Când Divinul te iubește,
Din Universul infinit,
Inima în tine crește,
Iar visul tău e împlinit!
Fericit eram cândva,
În primii ani de școală,
Prin Săcele pe undeva,
Când mă mai țineau în poală.
Dorind mereu să fiu mai bun,
Am lucrat ca un nebun,
Iar acum la bătrânețe
Un virus vrea să mă-nvețe
Divinul ne iubește,
De noi se îngrijește,
Dorind să ne educe
Prin viață ne conduce!
De simți suflul răcoros
izvorând din orice floare,
om iubit, ești norocos,
este o iluminare.
Din meandrele timpului de pe scena vieții,
Scotocind prin zestrea soartei și a tinereții,
Din șușotul frunzelor din al pădurii sonor,
Se născu în depărtare, un proaspăt normator.
Am fost o frunză căzătoare,
Pe apa vieții am plutit,
Ani grei m-au pus la încercare,
Dar pe parcurs m-am ofilit!
Mi-e frică să-ţi ating pleopa cu un sărut,
Să nu-ţi strivesc visele clădite cu atâta trudă,
Mi-e frică să te privesc în ochi,
Să nu-ţi tulbur limpezimea ce inundă,