Lumina Învierii
poem de Paște
Paște sfânt și luminat,
Când Dunărea sărută marea, pământul o susține,
Cerul le e martor și toți trei se simt atât de bine,
Soarele le pune cununa, e sus pe albastrul cer...
Doamne, mângâie-i c-o undă de pace, atât îți cer!
Mai sunt căprioare, mai sunt...
Tot gingașe și zvelte apar,
Dar au viețile incerte
Din cauza câinilor hoinari.
Când trandafirii cântau romanța serii
Pe malul apei, în parcul fermecat,
Soarele cum strălucea în toiul verii,
Sub teiul înflorit… m-am amorezat!
Toamna pe deal culorile mă-mbată,
Toamna pe deal am cunoscut o fată,
În privirea ei vedeam cerul senin...
Glasul ei... vânt lin și-un tainic suspin.
Pădure în prag de toamnă
Ești frumoasă ca o doamnă
Și-ți curg lacrimi pe obraz,
Când te taie… de necaz.
Pacea să curgă pe Pământ
Pacea să curgă pe Pământ
Ca izvorul din pădure,
Prima floare înflorește
Prin parcuri și prin grădini,
Inima se-nveselește
Când Celui de Sus te-nchini!
DOANME, DĂ-NE SIMȚUL DEMNITĂȚII
Doamne, dă-ne simțul demnității,
Să nu ne umilească cineva,
Dragi copii să fiți mai buni,
Disciplina-i din străbuni,
Trebuie să fiți cuminți,
Îngerași, ca niște sfinți!