Ochelarii demnitarilor români n-au ştergătoare de
Parbriz. Şi pe ei se amestecă violent propria lor
Transpiraţie, de groaza a ceea ce fac şi se fac a nu
Face, şi ceaţa politică răsărind deliberat, din toate
Am fost programaţi să devenim. Şi nu cineva, de capul lui,
A făcut asta. Ci regizorii noştri ne-au sortit acest loc,
De tomberon european şi de crematoriu al resturilor
Industriale şi menajere. Asta e ceea ce părem, ceea
De supuşenia guvernului nostru în faţa F.M.I.
Toată lumea, ne dă sfaturi, toată lumea ne dă
Indicaţii, toată lumea ne ceartă. Dar noi nu ştim
Ce guvern e ăsta, care n-are curajul să cheme poporul
Cine nu e cu noi, e-mpotriva noastră, cine e-mpotriva
Noastră e comunist. Ceaţă politică la toate
Altitudinile guvernamentale. Mizerie în rândul celor
Ce muncesc. Procese fără probe, fără martori,
Atâta sârguinţă în cercetarea pungăşiilor şi hoţiilor
Guvernului Român? Să-i acordăm circumstanţa că
Era numai la a doua guvernare! De ce nu condamnă
Senatul pe cei 4 milioane de comunişti?
Banii poporului? Care bani?
Care popor, nu-i aşa? Care popor? Nici un popor!
Asta-i lozincă naţional-comunistă!
Noi furăm,
Au avut loc numeroase furturi de cărți de valoare.
Că așa-i românul, iubitor de carte! De când pleacă
De-acasă, copilul primeşte îndemnul strămoşesc
"Bă, tu să mănânci cartea!", şi, uite, miniştrii şi directorii
Numai atât? De ce atâta zgârcenie din partea
Poporului român? Împărțim 14 aparate la 2, adică
La numărul de picioare pe care-l posedă fiecare
Ministru, şi obţinem cifra 7, cifră dacică! Şi cum adică,
În vreme ce miniştrii domnului Roman (mare inchizitor,
Nu-i aşa?) părăduiesc finanţele naţiunii şi, pe urmă,
Mai iau şi cuvântul la televiziune, să acuze Senatul.
Iar Ministerul Culturii cumpără 150 de oi,
Cred că ştiu, încep să-mi dau seama, Andrei Pleşu
Vroia să ia urma Mioriței, toate turmele de oi trebuie
Să treacă la Ministerul Culturii, ca să avem siguranţa
Că Miorița va fi captată în toate variantele ei.