Fac drumul întors către Turcia, caută mărfuri
Și pricopseală, avem mai multe partide politice
Decât cetățeni în câmpul muncii, astăzi ne e o rușine
Să nu muncești, condamnabil e să muncești și să speri.
L-a provocat, România şi-a cerut răstignirea, România
A dezlănţuit războaie mondiale, România trebuie
Să plătească toate cheltuielile de judecată
şi de război. Poporul român trebuie demascat,
Urzicile sunt scumpe şi-ţi îmbătrânesc în mână, leul
Se devalorizează pieptiş, suntem ameninţaţi cu opinia
Ambasadorului american despre prezenţa observatorilor
Nationali, cu opinia dânsului despre absenţa
Și nici o speranţă. România se prăbuşeşte zi de zi,
Ceasurile ei merg bine, la secundă, dar au întârzieri
Cu deceniile. Ora exacta e ora exactă. Dar ne-am întors
În 1930 şi urmează, Doamne ajută să nu fie aşa,
Pe cine vreţi să daţi în judecată?
Voi nu simţiţi ce caraghioşi veţi fi?
Poporul n-are vină niciodată,
În mină e mai greu ca-n puşcării.
Se sparge ceața în tălăngi de oi,
De pretutindeni e un fel de veste,
Se dă pământul, tată, înapoi,
Și eu nu știu al nostru unde este.
Dimineți fără nici o lumină,
dimineți numai zaț și dezgust,
iată, cubul de zahăr se-nchină,
temenea într-un ceainic îngust.
Un Bucureşti ca o raia turcească,
Resistematizată bolşevic,
Aleargă năucit, din mască-n mască,
Dar nici dolarii nu-i mai spun nimic.
Nu e această ţară destinată fericirii,
abia terminarăm umilinţa
că țăranii români erau zilnic jefuiți
şi le fuseseră luate pământurile
Pierdem tot, în fiecare clipă,
Şi ne şi prefacem mai bogaţi,
Seceta la noi în sânge ţipă
Ca o-mpuşcătură în Carpaţi,