Un suflet gotic care străbate întunecimi pentru a dărui frumosul din albul nopților, din negrul zilelor.
Mai sunt de făcut săpături sub rădăcini de cactuși și în fructul de alun. Pentru a mângâia
fluorescențe nocturne, este indispensabil să săpăm adânc în beznă, să nu ne temem de spini, mai mult decât o însângerare ce pot a fi!? Dară, sângele să fie roșu-roșu ca vinul de cireșe, să mai săpăm în ramuri și-n frunze să sculptăm și să ne însetăm, altminteri vom sorbi doar sevă apătoasă, vom bea din har lungit cu flecărie și vorbe deșarte.
Să mai săpăm în lut, să cernem cenușă, unealtă ne fie crupa celestă, să mai săpăm în țărână, acolo e Dumnezeu și cuvântul pur românesc. Mai sunt de făcut săpături...
Sub cer doi hulubi zidesc mănăstiri nalte de gheață;
Fulgi pufoși, moi, jucăuși îmbrăcați în mantii negre se întețesc în seva smaraldelor vieții mele.
Îmi lunecă prin zări de scrum, de cenușă, curcubeie de lumină lăuntrică și strigătul meu mort evocă anotimpuri-victorie și brize stelare.
Cobor în rădăcinile astrale
Și beau din seva lotușilor mov,
Alung tristeți din gânduri siderale,
Și-nec în lacrimi lacrima lui Iov.
Nisipuri migratoare desprinse par din sori,
Pe lazuri înnegrite vibrează magma mea;
Tot colindând străfunduri mă regăsesc în nori
O boltă de lumină prin lumânări - o stea.
Undeva, într-o savană, înnoptau doi pui de lei,
Părăsiți de mama lor, într-o luptă legendară.
Iar în mijlocul savanei, erau liniștea și ei,
Îngroziți de libertate și de răgete de fiară...
Suntem destinul ce sub mare
Își frânge-albastrul-negru de călăi.
Gândește-te, întâmplător e oare?
Să-mi vii în cale peste multe văi?
Arhiva sufletului meu tăinuiește vraja sorții,
Obosită de lucirea ce îmi mușcă din fiori,
Umerii mi-s goi și toamna mă dezbracă de proporții,
Și de cerul meu fanatic, saturat de muritori.
Focul mov e tot mai gol și tot mai rar,
Mi-ai pus pe buze flacăra pornirii
Să vindem zăcămintele iubirii,
Și să fugim în doi pe-un armăsar.
( Romantism întunecat)
Îmbobocea pe un nor albastru
un trandafir negru-pistrui;
Și-a desfăcut cerul cosițele de nor
și în locul lor, păstori în alcovuri solare
din coarne de cerb.
Răsăriturile, asemeni arborilor de mesteacăn,