Te caut levănțico, te caut cu ardoare,
Mi-au spus aseară fluturi că te-au văzut plângând
De prea puțină ploaie, de prea multă visare!
Vreau c-o îmbrățișare să te sădesc în gând.
« Nicholas Dinu »
Se rătăci Orpheus cu barca lui în ceață
Se sparg itinerarii în largi oglinzi lichide
Legată e tăcerea c-un capăt ars de ață
Când Pontus Euxinus adâncul și-l deschide.
« Nicholas Dinu »
Adoarme marea-n propria chemare,
Iar vântu-i ondulează bucla-albastră,
Amurgu-și unge flacăra sihastră
Cu liniștea de după zbuciumare.
« Manuela Munteanu »
Cred
neîncrezătoareo
că venind iarna peste noi
cu barba ei de moș crăciun
« Nicholas Dinu »
Să renunțăm la cultul lui Heracle!
Să ne retragem dintr-o țară goală,
Ca dintr-un templu-n care, din greșeală,
Ni s-a părut că-s zei, nu moaște-n racle.
« Manuela Munteanu »
De atâtea veacuri
Este scris să poarte
Tot aceeași luntre
Morții către moarte.
« Sebastian P. »
Uneori ești dimineața care-mi dă lumina
Alteori ești blânda seară, liniștea, divina
Uneori ești șoapta mării îngânând tristeți
Alteori ești labirintul unei alte vieți.
« Nicholas Dinu »
Locuiesc în coarda A
a unei mandoline
la etajul 3
un cintezoi mi-e vecin
« Nicholas Dinu »
Port atâta verde-n mine
Și albastru totodată,
Că un gând, așa, îmi vine:
Eu n-am să mor niciodată.
« Mihai Barbu »
Din când în când mă-ntorc în satul meu
De unde am plecat în tinerețe.
Păstrez și azi ca ban în portmoneu
Cei șapte ani cu visuri îndrăznețe.
« Nicholas Dinu »