O tu drag camarad,
O tu frate drag,
Prin lupta vieții
Tu ai tras, tu ai plâns,
« Enigma Noir »
De sub streașinele iernii m-am desprins pentru o clipă,
Cu surâsul blând de soare și c-o singură aripă.
Una mi-a fost retezată de furtunile acerbe,
Iar în locul ei, de-o vreme, cresc mlădițe vii, etene.
« Florina Emilia Pîncotan »
Eu mă întreb pe unde ești, copilărie fermecată?
Prin ce unghere te-ai pitit? Sau... de-ai plecat, sunt vinovată?
Te-aș fi păstrat într-un paner cu fructe coapte și gustoase.
Printre răzoarele cu flori, din lume, fiind, cea mai frumoasă.
« Florina Emilia Pîncotan »
Mă frâng ca o trestie răsfirată de vânturi;
O risipă de vise,
O risipă de gânduri.
Și parcă o teamă creste in mine,
« Florina Emilia Pîncotan »
Eu sunt ispitirea mortală,
Cea care alungă și-atrage
Cu părul - cascadă de alge -
Prezentă în vis, ireală.
« Manuela Munteanu »
Clor, Magneziu, Bor —
Mă dor toate îngrozitor.
Încearcă să evadeze,
Merg să se rearanjeze.
« Becheru Daniela »
Pe șleau
…
Te tot bați cu pumnu-n piept
Că tu, vei redresa bugetul
« Nicu Hăloiu »
dorință
când acest segment de vreme,
acest popas gol de speranță,
« Nicu Hăloiu »
Mă uitam în sus,
spre marele cosmos, de timp dus,
de la răsăritul lunii spre apus,
pe cerul negru dar străpus,
« Ion Aradeanu »
Un amar chin,
este acest "a fi",
nefastul meu de zi cu zi
făurit din purul suspin.
« Ion Aradeanu »