De ce m-ai pus la masa lui, Caesare?
De ce cu Brutus să împart eu vinul
Și pâinea ce-o cerșesc, în drum, milogii?
Trădarea sau credința stă-n valoare?
« Manuela Munteanu »
stau în braţele unei păpuşi de monton
o ploaie îşi trece degetele uscate prin păru-mi
lins parcă de o vacă imaginară
mâna vânjoasă a somnului se
« Nicholas Dinu »
De când mă știu, un altul și iar altul
Mi-au tot promis dreptățile adânci:
Boierul, domnul, popa și prelatul
« Manuela Munteanu »
Eu nu mai cred ceasornicul oprit
Pe axa polilor acestei clipe.
O tinerețe am și vreau să țipe
Din pieptul meu bătrân și amuțit.
« Manuela Munteanu »
Aștept cu nerăbdare să vină primăvara
Cu verzile ei gene de ierburi și de vânt.
Înveșmântată-n straie de pastelate vise
Ce se vor naște, iarăși în vers și pe pământ.
« Florina Emilia Pîncotan »
Şi-am să îmbrac încet, pe pielea goală,
Tandreţea razei gama din Deneb
Urcând apoi pe tâmpla ei ovală
Doar câteva nedumeriri să-ntreb:
« Nicholas Dinu »
Am pictat cu sângele un tablou,
Dar sfera galbenă tot devenea ou.
Mi-am dat tot aurul pe argint,
Dar încă sunt prins în labirint.
« Camil Sturdza »
Și eu tot astfel sunt, ca dimineața,
Când din văzduh lumina te-mpresoară.
Văpăile, când ard întâia oară
Topesc nepotrivirile și gheața.
« Nicholas Dinu »
E vânt, pe alocuri...
Glasul focului, codri adânci
și fuga spre lumina
ce dăinuie
« valentina becart »
Sunt singur cu plânsul platonic al lumii
sfâșietor de tăcut
aud tămâia durerii oamenilor
(care miroase a lut)
« Nicholas Dinu »