„Cu alte nopți te-ai învelit,
alte pustiuri a creat piciorul tău de leu.”
Traducere Simion Dănilă
Sunt doar un făcător de vorbe:
câte nu zac în vorbe!
Câte nu zac în mine!
O, dragi prieteni: unde-i așa numitul „bine”!
Și unde-acele „bunuri”!
Unde-i candoarea tuturor minciunilor acestora!
…………………………………..
Nu, nu pentru păcatul și marea lor prostie:
pentru desăvârșirea lor am pătimit, atunci
când pătimit-am pentru oameni cel mai mult.
„Omul e rău”,
așa grăit-au înțelepții toți –
spre mângâierea mea.
Și doar când însumi mie-mi sunt povară,
mă-mpovărați și voi!
Cât de curând
voi râde iar:
un dușman
are puțin să-mi dreagă.
Amabil (sunt) față de om și întâmplare,
amabil cu toată lumea, chiar și cu ierburile:
un petec de soare pe povârniuri de iarnă…
scăldată-n duioșie,
O răsuflare străină mă abură și mă zbârlește:
sunt oare o oglindă ce se tulbură?
Oameni mici,
familiari și sinceri,
însă ușile scunde:
numai ce-i scund încape prin ele.