”Cum aș putea s-ajung mai bine creasta?”
Ridică-te, nu te gândi la asta!
Rugina-i necesară: când ești prea ascuțit,
”Prea tânăr e” auzi necontenit.
Mai bine dușmănii dintr-o bucată,
Decât prietenie încleiată!
De nu vrei ochi și gând să ți se-adumbre,
Chiar soarele vânează-l doar în umbre!
Tăios și blând, mojic și fin,
Murdar și curat, intim și străin,
De-nțelepciune și prostie plin:
De toate sunt și vreau să fiu puțin,
Multe-mi cad și las să-mi curgă-n tină,
Lumea disprețuitor îmi spune.
Cine bea din cupa plină
Multe lasă să se scurgă-n tină –,
Chiar și virtuțile noastre ușor au să umble:
Ca un vers din Homer vor veni și-or să plece!
A. Fui bolnav? Acum mi-e bine?
Cine s-a-ngrijit de mine?
Toate le-am uitat frumos!
B. Cred c-abia acum ți-e bine:
Hai, mâncăi, gustați-mi hrana!
Mâine-o să vă pară mană
Și mai bună! Iar apoi
Veți mai vrea – așa se-mbie
Dați-mi clei: am istețime
Lemnul să-l găsesc curând!
Sens să dai la patru rime
Fără sens – nu-i țel de rând!