Clopote din Cordoba,
în dimineață.
Clopote din zori,
în Granada.
Labirinturile
create de timp
se prăbușesc.
Laocoom sălbatic.
Ce bine-ți șade
sub lună nouă!
Sâmbătă.
Poarta grădinii.
Duminică.
Fântână limpede.
Cer limpede.
O, cum cresc
Trestie de glas și gest,
încă-o dată și-ncă-o dată
tremură fără speranță
peste aerul de ieri.
Pe ulițe urcă
cei patru flăcăi,
ay, ay, ay, ay.
Există o rădăcină amară
și o lume cu mii de terase.
Nici mâna cea mai mică
Plouă peste Santiago
dragostea mea dulce.
Camelie albă de aer,
adumbrită, mai străluce.