În apa neagră,
arbori învinși,
maci
și margarete.
Dormi.
Nu te teme de privirea rătăcită.
Dormi.
În grădina ta se deschid
stelele blestemate.
Ne naștem sub coarnele tale
și sub ele murim.
Asasinat de către cer,
printre formele ce duc spre șarpe
și formele cristal căutând,
voi lăsa să-mi cadă părul.
Asemeni dragostei,
arcașii
erau orbi.
Fecioară cu crinolină,
fecioara Singurătății,
răsărind precum o uriașă
lalea.
Cristalul oacheș
trece
din crinul Iudeii
în garoafa Spaniei.
Pe ulițe vin
ciudați unicorni.
Din ce câmpie,
din ce pădure mitologică?
Elipsa unui strigăt
trece din munte-n
munte.
Arborilor!
Ați fost săgeți
căzute din albastru?
Ce crunți războinici v-aruncară?