Voi, ce-ați ajuns la bătrânețe,
Voi, ce-nfloriți la tinerețe,
Cari ați iubit, carii iubiți,
Stați la mormânt și vă gândiți:
Pe vârful visurilor nalte
Plimbatu-s-a junia mea,
Desprinsă falnic ca să salte
Din vis în vis, din stea în stea.
Lăsat-am lumea voastră în zi de primăvară,
Luându-mă pe urmă acelor ce-am iubit.
M-am înălțat la ceruri ca rază care zboară
De pe pământ în soare de unde-au izvorât!
Printre munți călătorind,
Am văzut la Prale
O stea dulce strălucind,
Strălucind în cale.
Dedicată unui zgîrcit
,,O ! pungulița dalbă,
Cu dragoste-mpletită
Într' o zi veselitoare
Voi, plăcute surioare,
De la rai v' ați coborât,
La fereastra-mi luminoasă,
Mitulică, dulce floare,
Vai de mine! ce-am aflat?
O albină otrăvitoare
De guriță te-a mușcat?
Eram în tristă singurătate,
Privind omătul căzut din nori,
Iarna cu-a sale mâni înghețate
Lipea de geamuri albele-i flori!
Tu ce de mine mult departe
Dorești, nerăbdătoare,
Să scriu pe-a ta frumoasă carte
O strofă 'ncântătoare.
Sunt ore de jale fără mărginire,
Când sufletul simte dor de pribegire.
S' ar vrea ca să treacă de-al lumii hotar,
Scuturând din aripi al vieții amar.