I. În pulberea dusă de vânturi
Sub pașii noștri călători,
Cită-i luată de pe flori
Și câtă, vai! de pe mormânturi!
I.
Revin uimit din lumea fantasticelor visuri
Prin care omul pasă cu veșnice mirări
Zburând pe nori de aur, călcând pe-albastre mari,
Răspuns la sonetul său gravat pe statueta Caliopei oferită mie la banchetul de la Montpellier
I. Călcat-am multe țări pe lume,
Condus de-o strălucindă stea,
Regina Sylva-i suferindă,
Durerea' n ochi-i se oglindă,
Dar ei nu pierd seninul lor.
Regina zace'n insomnie,
Răspuns la brîndul său din 7 mai 1882, închinat mie la Alby
Un arbor, ce mai mult rodește
Cu cât mai mult îmbătrânește
În Cișmigiul verde, brândușe de primăvară,
Sub chipuri de vesele copile,
Apar ca niște zâne din lumea legendară,
Ce morților din groapă ar ști să deie zile.
Trimis Reginei spre mulțumire pentru maestra Sa lucrare artistică pe Fergament : "Concertul în luncă" ilustrat
Arătat-am Luncii lucrarea de zâna,
Sub cerul splendid, al Provenței,
Eu, cântăreț din răsărit
La voi maeștri ai cadenței,
Vin și vă zic: Bine-am găsit!
(Citit la Adunarea Literală din Alby)
Patru surori de nalt renume,
Cu ocazia punerii celei întâi pietre a unui viaduc
Te' naltă, viaducte, s' aduni în acest loc